Nicolae Comănescu I can see no revolution este un catalog de artist care va apărea la Editura Pandora M (parte din grupul Editorial Trei), septembrie 2016, artist Nicolae Comănescu, coordonator de proiect/curator Ioana Marinescu.

▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲

Catalogul se va lansa la Cărturești Carusel în același timp cu o expoziție personală a lui Nicolae Comănescu. Simultan cu expoziția, în Bistro, la ultimul etaj, va avea loc un performance. Vizitatorii vor fi invitați să mănânce pe lucrările-mușamale ale lui Comănescu. Artistul recalibrează perspectiva asupra operei de artă: cum se vede lucrarea de sub halba de bere, față de ipostaza clasică, a lucrării atârnate în cubul alb al galeriei. Pentru artist e un ritual de trecere: de la Revoluției care promitea schimbarea în sloganuri puternice, la micșorarea ei și transformarea în zgomot de fundal. Și tricouri cu Che Guevara.

▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼▼

I can see no revolution este un proiect care urmărește cea mai recentă perioadă de creație din opera lui Nicolae Comănescu. Publicul român a avut ocazia să vadă doar o serie din aceste lucrări, o altă parte fiind expusă la Galeria Petra Nostheide-Eÿcke, din Düsseldorf. Comănescu nu s-a considerat niciodată un artist activist, dar, ca persoană privată, a ieșit de fiecare dată în stradă pentru a se face auzit. La o privire mai atentă a lucrărilor sale, Revoluția este un subiect sensibil și puternic legat de viața sa personală, care s-a manifestat în pictura sa atunci când vlaga revoluționară a celor mai mulți murise, iar idealurile înălțătoare se mai auzeau doar seara la bere. 

Ioana Marinescu

▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲▲


În vreme ce mediile din alte părți anunță euforic cele mai noi revoluții democratice, acest titlu (I can see no Revolution) nu dezvăluie nicicum ironia ascuțită și umorul negrul atât de tipice pentru lucrările lui Comănescu. Este o constatare mai degrabă sobră, lipsită de iluzii.

Bernhard Serexhe, Chief Curator ZKM, Karlsruhe 

Nevoia de șoc artistic e un fir roșu, un cîntar al reușitei în artă. Nicolae ne face graficul plastic al posibilității unei lupte sociale. Lupta nu e însă între ordine și haos, liniile sunt neclare, totul e inform și pictat cu scurgeri cromatice ce trimit mai degrabă la idea de acuplație și schimb de substanță decît la sentimentul că două blocuri distincte se înfruntă. 

Dan Popescu