Pentru grecii vechi “în floarea vîrstei “ însemna 40 de ani. Astfel țineau timpul, formula suna așa: “era în floarea vîrstei în timpul olimpiadei cu numarul x”. Ce se întîmplă la 40 de ani? În primul rînd apare un sentiment al urgenței sufletești. Îți dai seama că, dacă n-ai avut un guru pînă acum, va trebui să te descurci pe cont propriu. Jocurile au fost făcute, ai toate detaliile să te lămurești în legătură cu tine, cu lumea sau cu oamenii. Întrebările care necesită răspuns urgent sunt următoarele: ce caută sufletul meu aici? Lumea e mai degrabă diabolică sau e un cadou divin? Mai caut să modific lumea din jurul meu sau am mai mari șanse dacă încep cu mine? Și Tara a atins floarea vîrstei. La el raspunsurile la aceste întrebări au fost anticipate de o practică artistică anterioară. Mai precis o practică în care virulența expresiei înconjoară protectiv nucleul fragil al unei sensibilități artistice hipertrofiate. Bestialitatea si atrocitățile pîndesc la tot pasul, locurile de joacă sunt locuri ale fricii, încrederea și puritatea sunt bîntuite de iminența morții. Familiarul e o graniță a necunoscutului amenintator, afectivitatea este gazda primitoare a grotescului . Imaginarul e morbid și demitizant iar demonii satanici ai nesigurantei compun un lirism al memoriei si al nevoii stringente de intelegere umana, de recuperare a adevarului constiintei sau macar de eliberare din tesatura de minciuni pe care ni le spunem singuri. În expoziția de față veți putea trage cu ochiul în “bucătăria” intimă a artistului pe o perioadă ce se întinde pe parcursul a 17 ani.